Ce dimineaţă …mă trezesc cu aceeaşi durere-n coapse şi-mi pun din nou aceeaşi întrebare: “Ziua asta va fi la fel?”. Desigur, refuz să răspund şi mă îndrept cu paşi leneşi spre bucătăria îmbâcsită-n miros de ulei ars şi fum de ţigară. Iau ibricul şi îmi pregătesc cafeaua. Aprind penultima ţigară din pachet. Mă uit pe fereastră…plouă. Ce dimineaţă frumoasă… Copacul din faţa casei îşi pierde frunzele din nou. Câinele vecinului a scăpat iar. Maşinile circulă nervoase pe şoseaua udă. Ah, cafeaua…Gustul acesta atât de familiar…parcă mă trezeşte din tristeţea dimineţii.
Fac un duş fierbinte. Nu, nu cânt şi nu ascult muzică în acest timp. Prefer să aud stropii de apă izbindu-se de piele şi faianţă.
Mă îmbrac. Aceleaşi dress-uri rupte-n glezna stangă, un hanorac destul de gros pentru a-mi încălzi sufletul şi o pereche de blugi uzaţi. Perfect!
Jazz…ascult jazz în timp ce îmi conturez ochii plictisiţi cu un rimel ieftin luat de la CBA-ul de pe colţul străzii, iar buzele cu un ruj pe care mi-am cheltuit jumătate din primul salar. Îmi prind părul într-un coc dezordonat, lăsând câteva şuviţe roşcate să-mi atârne pe lângă obraz.
Îmi iau umbrela. Ies.
Frunze, stropi şi oameni grăbiți. Uneori mă întreb ce caut printre ei.
Agitaţia din oras a ajuns să mă liniştească, într-un mod surprinzător.
Plouă.
Un tip într-un palton negru şi lung, trece grăbit pe lângă mine…umerii noştri se izbesc brutal. Nu s-a întors. Tipic.
Un grup de copii tocmai a ieşit pe poarta liceului. Par ferciţi şi încrezători. Trec pe lângă mine. Aud înjurături rostite pe nişte voci subtiri, de oameni prematuri. Grupul de tineri ajunge la trecerea de pietoni… vor să traveseze, dar sunt clacsonaţi isteric de un BMW negru. Acum înjurăturile stridente se aud din depărtare, pe un ton încăpăţânat. Bătrânica care stă în faţa CBA-ului de pe colţ îşi aplecă, tristă, capul acoperit cu o eşarfă înflorată. Reprezentanta unei generaţii puternice…trecute.
Plouă.
De ce am ieşit din casă? Mda…nu am avut un motiv anume, cred că…obişnuinţa. Mă întorc. Ah! Ţigările. Intru în CBA şi cumpăr un malboro. Ies zâmbind politicos bătrânei cu eşarfa înflorată.
Ajung acasă.
Ce dimineaţă…plouă.
Mi-a mai rămas puţină cafea. O ceaşcă galbenă cu zaţ pe margini şi puţină zeamă neagră…cam aşa arată acel ceva care ne trezeşte în fiecare dimineaţă.
Ar trebui să spăl ferestrele.
Poate mâine.
Câte frunze…e colorat afară.
Plouă.
model foto - Miruna Lazăr
