L O A D I N G
blog banner

BANCA GOALĂ

 

Mereu când trec pe lângă acea bancă, te văd culcat în poalele mele, privindu-mi chipul. Un fior plăcut se instalează în mine şi ştiu cât de mult aş vrea să simt din nou greutatea capului tău apăsând pe coapsele mele, profunzimea privirii tale savurându-mi faţa.
Mă uit în jur. Nu e nimeni.
Păşesc spre bancă. Sar micul gard care înconjoară biserica, la fel cum o făceam cu tine… ajung la bancă. E rece. Se simte că nu a mai stat nimeni pe ea. Mă aşez exact în locul în care eram în seara aceea, de iarnă.
Îţi aud vocea, cuvintele pe care le-ai rostit atunci.
Le ţin minte pe toate, mi s-au întipărit în minte şi suflet, parcă ar fi ale mele.
Te caut…
Începe să ningă. Suflă vântul. Tremur.
Nu vreau să plec.
Mă încălzesc adunându-mi mâinile la piept. Te-am găsit. Să mai stăm puţin.
Plecăm.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


30 dec., 2017

(DE)VIN

12 sept., 2018

EU MAI POT SĂ DORM

10 mart., 2018

ARHITECTURĂ