eşti un an plin de dor.
nisipul care-mi arde tălpile încă tinere.
apa care-mi oglindeşte chipul obosit sub soare şi stele.
steaua care-mi face cu ochiul înainte să adorm.
luna care-mi cunoaşte toate visele şi insomniile.
vântul care-mi răceşte pielea într-o zi prea caldă.
sclipirea tinereţii rămasă în ochii bunicilor.
veşnicie trăită prin ochii şi găndurile celor care au rămas.
un an plin de dor.
ai fost.
eşti.
vei fi mereu…
Cu dor,
un muritor.
“sclipirea tinereţii rămasă în ochii bunicilor.” Ce frumos!